Cu picioarele în două bărci

22Noi09

Cum se face că am reuşit să fac cel mai bun ştrudel din lume [primul, de altfel], dar am eşuat monumental când am vrut să fac ludaie coaptă? Adică… eu ştiam de mult că unele lucruri complicate sunt floare la ureche pentru mine, şi mă împotmolesc în alea simple, dar chiar aşa? Acum stau şi mă uit la la chestia aia portocalie, şi nu-mi vine s-o mânc, dar nici s-o arunc [dacă aş putea s-o repar cumva]…

***

Am citit la Asaseya un articol, despre ideea de amantă. Nu m-a pus pe gânduri, dar sunt puţin derutată. Eu nu înţeleg de ce doar o amantă ar face lucrurile alea! Nu mă refer la toate, doar câteva [în sensul că şi o iubită oficială ar putea să le facă, şi să fie normal!].

De ce doar o amantă miroase bine, pe când iubita oficială miroase a ceapă? Vă spun sincer, eu detest să miros a mâncare, sau a prăjitură [sau a orice altceva ce înseamnă house-work], şi chiar azi după ce-am terminat cu ştrudelul, m-am aruncat în duş să-mi scot mirosul de dovleac din păr, iar zilele trecute după ce-am gătit, tot aşa, aveam impresia că toţi o să se uite la mine ca la ultima nespălată dacă nu mă spăl şi pe cap… Apoi parfum am şi eu, cât e de greu oare să mă dau cu el [după duş, evident]?

De ce doar o amantă are pielea perfectă? Despre ingrijirea pielii/corpului nu ştiu ce să zic, eu am moştenit de la părinţi, bunici şi alte rude îndepărtate o piele aproape perfectă, pe care o întreţin ba cu ulei de bebe, ba cu ulei de măsline. Iar cosmeticiana mea [aia din Iad] de fiecare dată când mă vede se miră de ce ten frumos am, şi piele perfectă pe faţă. Nu m-a crezut că am 25 de ani.

De ce doar o amantă se iubeşte pe sine? Eu mă iubesc pe mine aproape narcisistic, şi întotdeauna am spus că dacă eu, uitându-mă în oglindă, nu m-aş f*ute, probabil nimeni n-o va face, şi cu toate defectele fizice, pur şi simplu mă ador. Recunosc, am zile proaste în care am impresia că sunt atât de urâtă, că orice compliment mi se pare bătaie de joc, să fim serioşi, ştiu să mă uit în oglindă, am ochi, sunt hidoasă atunci. Noroc cu personalitatea plăcută… şi capacitatea de autoironie.

Legat de partea cu spusul cuvântului NU, aici dau chix, am tot avut probleme, mi s-a şi reproşat în cel mai urât şi dureros mod posibil că ăsta e unul din defectele mele, alături de constanta disponibilitate de care dau/dădeam dovadă – asta mi s-a părut trist, mai ales într-o perioadă în care mă plictiseam enorm, cum să spun NU? Cum să refuz o evadare, oricum ar fi ea, din mediul anost care mă seca de orice energie. Da-mi-aş palme, că ăsta a fost/este singurul meu defect din punctul lui de vedere! Na, că acum nu mă mai plictisesc, pot să spun NU oricând, dar acum nimeni nu mă mai întreabă. Cu toate astea, individul care m-a acuzat că prea eram eu disponibilă nu şi-a dat seama că ăla a fost un privilegiu… ce să zic, oameni şi oameni.

Apoi, recunosc, nu mă îmbrac ca o amantă, pentru că detest tocurile, şi niciodată nu mi-am canalizat nici motivaţia şi nici energia spre a avea o ţinută elegantă. Şi între Manolo Blahnik şi DC-uri, aş alege aproape invariabil, a doua variantă. Desigur, mai deviez, am mai fost văzută pe tocuri. Dar nu totul se reduce la îmbrăcăminte şi lenjerii scumpe, ci la atitudine, pentru că în final tot goală ajungi [sau?].

Mai erau acolo câteva aspecte, cele din dormitor. Latura mea voyeuristică mă face să mă întreb cum fac alţii sex, pentru că descrierea Asaseyei de acolo ar trebui să fie regulă.

Presupun că totul ar trebui să fie simplu, nu vreau să fac teoria amantă vs. iubită oficială, mai ales că acum nu-s nici una, nici cealaltă. Cu toate astea ştiu cazuri [prea multe, care deja mă pun pe gânduri], nu trebuie să ai toate calităţile descrise de Asaseya ca să fi amanta perfectă, trebuie doar să fi diferită de iubita oficială. Ştiu femeie căsătorită frumoasă, atrăgătoare, perfectă, care e amantă. Ştiu femeie care nu se îmbracă în cea mai scumpă lenjerie şi nu poartă ultimul parfum de firmă, şi e amantă. Totul se reduce de fapt la preferinţa bărbatului, şi dezolant sau nu, la Show me a beautiful woman, I’ll show you a man who’s tired of fucking her.

[via loveyourchaos]

Deci nici eu nu ştiu cum e mai bine, dar uitându-mă în jur, la restul, toată lumea şi-o trage cu toată lumea, parcă-mi vine să-mi reconsider principiile legate de monogamie, sunt pur şi simplu neproductive, şi în final n-o să-mi aducă nimic, tot o să ajung să stau acasă singură cu ştrudelul meu cu dovleac, cu pielea perfectă şi mirosind a bergamota, scriind, trist, pe blog despre asta.

Filed under: Personal   |  17 Comments