+ [plus]
Uau, momentul zero chiar a fost duminică… Şi azi m-a lovit din senin, când am rămas fără net [deloc grav/tragic/trist de altfel], am făcut un mic tur introspectiv după ce am terminat cele două cărţi, una începută prin august, cealaltă acum o lună. Ce mai, am zis despre prea multe lucruri: o să mă gândesc la asta/aia/cealaltă [atâtea!!!] după 15 noiembrie, acum am alte chestii mai importante, o să fac aia după 15 noiembrie, o să mă reapuc, o să termin, o să încep, o să trăiesc dupa 15 noiembrie, TOTUL-totul după 15 noiembrie… atunci începe adevărata mea viaţă. Căcat. E trist când mă gândesc că până acum, cel puţin ultimele luni [două, trei, 7] au fost doar cu minus în faţă, de genul numărătoare inversă. Puţine plusuri… sau?
Şi chiar am început să mă gândesc la asta/aia/cealaltă [atâtea!!!], şi vă zic eu, nu-i deloc plăcut, pentru că mi-am blocat sentimente, trăiri, manifestări, nevoi şi dorinţe atâta timp, şi acum când vreau/pot să fac ceva nu ştiu de unde să încep [şi eventual să repar TOTUL pe care l-am stricat prin a-l lăsa pentru după 15]. Sunt atâtea! Şi eu care m-am simţit oarecum fără un scop ultimele două zile, de parcă viaţa mea n-ar fi început atunci, ci s-ar fi terminat.
DAR sunt foarte fericită. Mi-am împlinit cel mai frumos şi cel mai longeviv vis, adică e doar începutul visului, dar e cel mai frumos dintre toate. Din lume! Ok, ok, mai e wish-list-ul, dar visul ăsta era o condiţie neapărat necesară ca să mă apuc de el. Acum ştiu că orice căcat s-ar întâmpla în jurul meu întotdeauna o să-mi fie ok, prin simplul fapt că mi-am demonstrat mie [şi nimănui altuia] că visele se pot împlini. Şi de fiecare dată când mă gândesc la asta rămân prinsă într-o stare de plenitudine şi serenitate cu topping de entuziasm, oricât de mult greu urmează şi oricât de non-roz o să-mi fie cândva [fie şi mâine].
Fără niciun mişto sau ironie, dragostea chiar cere sacrificii [umane?!?]. De răbdare nu zic nimic, n-am aşa ceva.
Filed under: Personal | 8 Comments
Tags: Borderline, Fluturi în stomac, Greş, Zen
-
Susţin
-
-
Ei mai spun
Dani on E adevărat did on E adevărat Anda on E adevărat Maria on E adevărat Tomata cu scufita on E adevărat Anda on Square Cârtiţoiu' on Square did on E adevărat Anda on E adevărat richie on E adevărat -
Cum fu examenu’? Că senzaţia o cunosc, deşi n-am trecut chiar prin asemenea experienţe cruciale.
A fost ok examenul. Astept acum. Nerabdatoare, hehe! :))
Hm… io tot asteptam pana la sfarsit sa arunci bomba ca esti rezidenta pe la Judetean (sau pe unde vrei tu), da’ vad din comentarii ca inca astepti raspunsul. Care sunt sigura ca asta o sa fie. :)
Of, ne era dor de tine, asa ca hai sa ne distram. :)
bravo fată! sper să ne anunţi şi pe noi proştii care aşteptăm răspunsul :)
Felicitari si la mai mare…!
oooo da, nimic nu se compara cu usurarea de dupa un examen/sesiune. frumoase momente. dupa un timp, nu mai apar astfel de momente. enjoy
Examenul e luat, nu asta-i problema si nu aici e asteptarea. Acum urmeaza clasamente, repartizari si decizii luate pe viata :) hehe, sunt sub stress major acum, tre’ sa-mi “planific” urmatorii 10 ani in urmatoarele doua saptamani. Ideea e ca am terminat. Si sunt domnisoara doctor din ianuarie.
Merci :)
Si da, asta a fost the one, the exam of my life! Sper sa nu mai non-traiesc asa ca in ultimele luni vreodata… desi greul abia incepe.
hai sa iti spun si aici felicitari si ca te pup si ca sunt mandra de tine si ca nici nu ma asteptam sa nu faci bine!!!!!!! doar esti perfecta, nu?????????? :) abia astept sa ne vedem! mai o luna fix!