Plec

01Iul09

… în lume. La mare, adică. Peste câteva zile. Cu o anume pseudo-jumătate-pseudo-semnificativă, care ar trebui să mă facă fericită, doar că… am nevoie de Xanax. Relativ urgent. În principiu oricât de mult m-aş bucura că plec, toată fericirea îmi este umbrită de drumul până acolo. Cu maşina! Pentru că jumătatea respectivă, oricât de semnficativă ar fii prin faptul că îmi produce greaţă fluturi în stomac când îl privesc, îl aud etc. etc. pune nişte rahaturi de frâne şi ia nişte curbe atât de oribil că-mi vine să-l strâng de gât [Ceau dragă! Kiss?], şi da, îmi vine să vomit şi când conduce, nu numai prin simpla lui prezenţă… [Cred că se şi cumulează, mai să şi beau ceva înainte, gen vodkă, şi e setul complet].

Stiu! Există pastile pentru răul de mişcare [Metoclopramid, Scobutil], care au şi o eficienţă relativă, dar numai când mă gândesc la lungul drum până acolo începe să-mi fie rău, deci vă rog, îmi donează careva un calmant? Ceva… de la Diazepam în sus dacă se poate [Nu, două palme nu se pun]. Şi nu, nu există posibilitatea să nu mi se facă rău. Singurele persoane la care mă simt perfect [chiar şi pe scaunul mortului] sunt Ralu, prietena mea blogless [Ceau, iubitaaa! Te ador!] şi Paul [Care o fii el dobitoc – nu scapi de asta vreodată... dar e o superbitate de şofer – never-ever nu mi s-a făcut rău în maşina lui, aproape că îi scade din atributele negative. Aproape, am zis], doar că destinul a făcut să nu ni se prea intersecteze universurile … atunci când eu plec la mare. L-am cerut pe Paul de bărbat, dar o refuzat. Nici sclav şofer personal n-o vrut să-mi fie. Deci, greş, va trebui să mă descurc altcumva. Şi Ralu are treabă aparent fix în perioada aia, că în rest e şoferul meu personal [Bwahahahaha. Te iubesc mult de tot, pisi!].

Deci nasol… deşi o să stau şi-o să mă prăjesc la soare, pe plajă, ca un crevete drogat şi periodic voi fii întoarsă de pe-o parte pe alta, drumul … drumul [ dus, dar vaaaai, şi drumul de întoacere] o să fie de groază. Asta e, în viaţa nu le poţi avea pe toate, decât cu forţa, zic. Cred totuşi că nu-i fain să mă pun rău cu Ralu de pe-acum, că o să am nevoie de ea mai încolo – o să fie cardiologul meu personal, indubitabil. La fel şi de Paul, poate o să am nevoie odată… [Da pisi, s-ar putea să te mai folosesc şi la altceva, care îţi include maşina, evident, cândva, undeva]. Poate un Xanax, două, o să-i facă să nu fie aşa supăraţi reticenţi în timpul manevrei de răpire sechestrare convingere, de asta zic :)) …că la cum conduce jumătatea mai bună, eu pot să tot iau şi o cutie, că tot o să mi se facă rău. Urât.

Filed under: Merde! Merde! Triplu MERDE!!!, Personal   |  31 Comments
Tags: Alcool, Am nevoie de Xanax, Borderline, Bărbaţi, Fluturi în stomac, Greaţa, Mare, Maşini, Moarte, Moluscă letargică, Paul, Prieteni, Rău de maşină